La capătul unei zile răvășitoare cât unele din meciurile mari ale carierei lui, Mircea Lucescu, selecționerul României la 79 de ani, urmărește prima partidă din postura, magică pentru suporterii români, în care a revenit.
Lotul campioanei Cehiei ar costa de două ori și mai mult decât al campioanei României, dar transfermarkt e la fel de relevant în memoria bătăliilor purtate de Il Luce cât e și în fierberea roș-albaștrilor. Segmentul constant uriaș de popor încredințat mereu că, orice s-ar întâmpla în lume, echipa asta e altceva în Europa și deține o putere ascunsă de a scrie povești pe continent.
La Praga avem, în fond, exercițiul lui Gigi Becali cu Daniel Popa vârf, adus de la o echipă de play-out, și Miculescu trecut în flancul stâng versus Sparta care vara asta a adus fotbaliști din Ligue 1 și din La Liga, portar de la Alkmaar, fundaș de la Galatasaray… Plus Krasniqi cel mult râvnit din Superliga amărăciunii noastre, care aici și acum e rezervă.
FCSB începe încordat și încurajator, ca o echipă ce are un drum mai clar în minte decât adversarul. În zece minute se scrie o epopee parșivă de nădejdi. Cornerul țopăit din minutul 2, Băluță trage în cros cu sete de fost jucător al Slaviei Praga (5), iar peste trei minute e aproape să reia eliberator după ce Vindahl a boxat nătâng. Goalkeeperul continuă cu prostiile, iese îngrozitor, doar că în colțul careului nu e niciun jucător din tridentul ofensiv roș-albaștru. Ci Șut. Acoperă mingea, dar execuția lui e un pârâu tremurat pe lângă oceanul porții goale…
Trecem la altă epopee, tot de zece minute, dar în care Sparta echilibrează strângând o menghină invizibilă peste slăbiciunile noastre știute, cu braț de competență fotbalistică. Mai o incoerență disperată la Vali Crețu, mai un fault pripit la margine de careu, îi invităm cu tot ce nu știm și nu putem. Dar e totuși 0-0 pe tabelă și același raport la șuturi pe poartă. Ne ciugulim speranțele din curajul inimos, așa cum a făcut și România la EURO 2024, așa cum pare, din ce în ce mai acut, a fi singurul mod prin care putem deschide ferestre miraculoase spre grădinile ample ale fotbalului european.
Când Olaru își freacă îngrijorat genunchiul, la pământ după un duel cu Preciado, tot globul de așteptare roș-albastră e în rotula căpitanului. Adevărul e că FCSB, fără Florinel Coman, depinde enorm de doi, maximum trei jucători ce pot debloca prin valoare pură un meci.
Așa cum Nicolae Stanciu anticipa în exclusivitate AICI, slovacul Haraslin chiar e pericolul principal. Întoarce apărătorii pe toate părțile, dar e momentan o distracție sterilă. Trage peste, fără preluare, de la 17 metri central, după o respingere anti-Champions League a lui Crețu. Parcă mai sus trimite, tot de pe-acolo, și albanezul Laci.
Ce e dezamăgitor e însă că startul vânjos al campioanei României se dovedește tot mai mult a fi fost rezultat al voinței și nu al pregătirii. FCSB nu construiește nimic, un zeu nebun a șters parcă orice traseu și-a blestemat dispariția inspirației de la jumătate în sus. Miză mare, dar și calitate cu pipeta!
Pe contraatac, Daniel Popa trage înfrânat primul șut pe poartă al meciului (40). Vali Crețu leagă repriza erorilor cu un henț „de județ” și un galben primit firesc. Sorensen, apărător din combinata nordică a Spartei, trimite cu capul periculos din 8 metri, Târnovanu este și el avertizat, pentru trageri de timp. De-acum? Și pentru ce, până la urmă? În același minut, Popa introduce un cot neputincios. Al treilea cartonaș. Hm! Stranie și mocnită repriză!
Gigi Becali mai bagă o fisă în tonomatul convingerii că e antrenor. Fisa care i-a pus cântecul dorit cu Maccabi Tel Aviv: Baeten. Cert e că echipa începe iarăși bine, cu Miculescu blocat la câteva secunde de izbăvire, cu Olaru reactivat de o forță pozitivă și recuperări arțăgoase ale lui Lixandru. Centrăm des, n-ai însă atacant central. Fisa care trebuia, în mercato, n-a fost băgată!
Presingul tot mai nervos ne dă însă cea mai mare ocazie a primei ore de joc. Vindahl o „comite pe-a treia”, dar Alex Băluță e blocat în șutul pe jos. Corner. Bate Olaru, vine Dawa pe scurt ca un marfar fără regrete, lovitura de cap sare din spinarea unui adversar și se lipește de gol. Descătușare! Și, per total, meritată!
Baeten iese accidentat. N-a mai venit refrenul favorit pentru Gigi Becali, dar ce mai contează când urletul nărăvaș de stoper camerunez a amuțit Stadion Letna și se aud în conturi milioanele de euro ale UEFA ningând în bancnote mari?
Intră Ștefănescu, trece Băluță în stânga, a treia formulă de atac în mai puțin de 70 de minute. Culmea, se accidentează și Miculescu, și Olaru. Ies amândoi!
Și tot ce părea excepțional curge în sens invers acum, ștrangulat într-o clepsidră de neînțeles. Apogeul este ieșirea lui Târnovanu pe corner, moale și pierdută. Olatunji face 1-1. Frustrant!
Fără căpitan, mijlocul FCSB devine iute rană și deșert. Edjouma nu e un substitut eficient. Bară pentru Sparta în prelungiri. Apoi un aut care propulsează balonul spre careul mic. Nimeni nu bubuie eliberator, se face 2-1. Vine însă VAR cu dreptatea, Edjouma fusese împins grosolan.
Se termină 1-1 la Praga, ca în 2016, când la retur, tot în turul 3 de preliminarii Champions League, am învins cu 2-0 și ne-am dus spre duelul cu Manchester City. Nu-l mai avem pe Nicolae Stanciu și execuțiile lui formidabile. Dar din dăruire și organizare se poate obține calificarea și azi.
Deși eram outsideri, și poate am rămas, sigur ne-am dat-o parte în parte. Am înscris pe un strop în plus de fotbal arătat, încasând pe un cadou impardonabil.
Undeva, departe de Praga, selecționerul Mircea Lucescu adorme cu gândul că săptămâna viitoare va veni în Ghencea pentru un meci electrizant. În Ghencea, obsedanta arenă a rivalității prin care și-a construit tinerețea ca antrenor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER